Omuleţulul mă priveşe din spatele unei perechi de ochelari demodaţi, cu ramă groasă şi lentile cu multe dioptrii, bulbucate, mirat.

   - Ce-i aia freelancer?

   - Un fel de om bun la toate! încerc un răspuns în doi peri. Scrie, printre altele, la comandă, şi câştigă bani din treaba asta!

   - Aaa! exclamă el dumirindu-se şi zâmbind chinuit. De scris la comandă scriu şi eu, nu zic ba, dar asta nu înseamnă că sunt bun la toate! Dumnezeu, zgârcitul, m-a înzestrat  numai cu talentul acesta!

   - Este esenţial pentru un frelancer ! zic.Aveţi vreo expertiză, ceva, în vreun domeniu?

Omuleţul îşi scoate ochelarii şi începe să-i ştergă cu o cârpă murdară, făcând ochii mari.

   - Dacă vă referiţi cumva la liceu, l-am terminat acum treizeci de ani! Am vrut să dau şi eu la filologie, că eram tare la română, dar n-am mai ajuns la examen, că între timp m-am îmbolnăvit de tuberculoză.

   - Cu alte cuvinte nu aveţi nicio expertiză?

   - Nu.

   - Şi atunci de ce vă cută oamenii?

   - În primul rând, fiindcă sunt punctual. Întodeauna predau articolul cu o zi mai devreme. Şi nu mă târguiesc cu clientul! Mă mulţumesc cu cât îmi oferă!

   - Dar cum scrii d-ta un articol complex, dacă nu ai nicio expertiză?

Omuleţul îşi aprinde o ţigară zâmbind.

   - Mă ajută tata Google, că acesta-i rostul lui!Să ajute oamenii!

E rândul meu să fac ochii mari.

   - Şi este suficient? Ca să scrii despre ceva sau ca să vinzi ceva, trebuie să ai cunoştinţe solide despre acel lucru!

   - Uite, am să-ţi spun un secret! îmi şopteşte omuleţul, temându-se parcă să nu-l audă cineva. Când îţi cumperi un televizor, de exemplu, nu primeşti şi o cărţulie tehnică, ca să ştii cum să-l porneşti?

   - Ba da! răspund.

   - Aşa e şi cu temele articolelor, explică el. Fiecare temă are o cărţulie explicativă, pe care o găsesc pe Google. Mă documentez întâi, apoi scriu.

    - Bine, dar am auzit că munca asta este prost plătită ?

    - Da, îmi răspunse el repede, numai dacă priveşti  jumătatea golă a  paharului, poţi zice şi aşa! Eu privesc jumătatea plină.Nu te duci la serviciu, nu te bate nimeni la cap, iar apoi unii dau cu târnăcopul pentru aceeaşi bani!

- Asta-i adevărat, recunosc. Şi nu te plictiseşti niciodată ? îl întreb mirat de logica sa impecabilă

   - Nu, fiindcă am observat că şi mâncatul este o treabă pe care trebuie s-o faci zilnic, chiar dacă adesa te plictiseşte. Dacă nu scriu, nu mănânc!